Rechinul

        Rechinii, din franceză requin, sunt pești cu schelet cartilaginos și cu un corp hidrodinamic.Rechinii posedă între cinci și șapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se efectuează respirația. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau paraziți și le asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a rechinilor este că dinții lor sunt substituibili.Din punct de vedere al dimensiunii lor, rechinii prezintă o mare varietate de la rechinul pigmeu sau Euprotomicrus bispinatus o specie care trăiește în zonele profunde ale mărilor și care măsoară aproximativ 22 de centimetri în lungime până la rechinul-balenă sau Rhincodon typus, cel mai mare pește cunoscut, care poate să atingă o lungime de până la 12 metri și care, precum balenele, se alimentează numai cu plancton. Rechinul-taur, Carcharhinus leucas, este cunoscut pentru capacitatea sa de a înota atât în apă sărată cât și în apele dulce din zonele de deltă .In anul 2010, 6 persoane au fost omorâte de rechini în întreaga lume. În schimb, oamenii ucid anual aproximativ 73 de milioane de rechini.
        Primii rechini au apărut în oceanul planetar acum circa 400 de milioane de ani, in Devonian. Rechinii fac parte din clasa Chondrichthyes, din care fac parte și pisicile-de-mare. În lume există 368 de specii de rechini, împărțite în opt ordine:

• Hexanchiformes: care cuprind două familia și cinci specii. Exemple din acest ordin sunt rechinul-vacă (Notorynchus cepedianus) și rechinul-pescar (Hexanchus griseus).
• Escualiformes: compus din trei familii si 82 de specii. Din acest ordin face parte rechinul pigmeu (Europtomicrus bispinatus), porcul-de-mare (Oxynotus centrina) și rechinul boreal (Somniosus microcephalus).
• Pristoforiformes: sunt rechinii-ferăstrău care au un bot alungit ca o trompă prevăzută cu dinți și pe care o utilizează pentru a tăia prada înainte de a o înghiți.
• Squatiniformes: din acest ordin fac parte rechinii-înger.
• Heterodontiformes: rechinul-cu-corn (Heterodontus francisci) este un reprezentant al acestui ordin.
• Orectolobiformes: din care fac parte rechinul-covor, rechinul-dădacă (Ginglymostoma cirratum) și cel mai mare pește, rechinul-balenă.
• Carchariniformes: care cuprinde 197 de specii cunoscute. În acest ordin se includ rechinul-ciocan (Sphyrna zygaena), rechinul-tigru (Galeocerdo cuvier), și rechinul-cenușiu(Carcharhinus amblyrhynchos).
• Lamniformes: cuprinde șapte familii și 16 specii cunoscute din care fac parte rechinul mako (Isurus oxyrinchus), rechinul-cu-bici (Alopias Vulpinus), rechinul-peregrin (Cetorhinus maximus) și marele rechin alb (Carcharodon carcharias).

Din acest ultim ordin făcea parte și megalodontul Carcharodon megalodon), specie dispărută, dar care este cunoscută datorită conservării dinților săi (singurele oase propriu-zise ale acestui pește care are un schelet cartilaginos). O reproducere a mandibulei sale a avut ca punct de plecare dimensiunea dinților iar aceasta a sugerat ideea că peștele putea atinge 36 de metri în lungime. Calculele s-au revăzut anterior și s-a ajuns la concluzia ca această specie putea atinge in jur de 15 metri.